Ciocnirile dintre grupările de hacktivişti şi guverne au atins proporţiile unui veritabil război cibernetic. Pentru a contracara această ameninţare, numeroase ţări depun efeorturi considerabile pentru depistarea şi infiltrarea în diverse gurpări hacktiviste precum Anonymous (despre care am vorbit în episodul trecut).
Lupta pentru exprimare liberă, apărarea drepturilor omului, aversiunea faţă de orice formă de control şi urmărire, denunţarea oricărei forme de abuz efectuată de un regim politic sunt principalele cauze pentru care hacktiviştii militează, însă, graniţa dintre a considera aceste operaţiuni ca un protest şi a le interpreta ca nişte crime cibernetice nu este foarte clar delimitată.
În vreme ce majoritatea atacurilor se limitează la atacuri DoS (intreruprea operatiile pe care le execută un calculator sau o reţea care este conectată la internet) asupra anumitor site-uri, adesea, dezvăluirea informaţiilor obţinute în urma acestora a avut consecinţe grave.
Hacktiviştii au surprins comunitatea securităţii IT, dăunând serios atât sectorului public cât şi celui privat. A fost o gravă eroare faptul că li s-au subestimat cunoştinţele în materie de cibernetică şi impactul mediatic pe care l-au avut aceste comunităţi.
Puterea mişcării hacktivistă stă în capacitatea sa de a recruta membrii care le împărtăşesc viziunea pentru operaţiunile sale folosind mijloacele “democratice” puse la dispoziţie de reţele sociale. Grupări precum Anonymous sunt capabile să implice noi forţe doar prin simplul fapt că oferă posibilitatea de a face parte dintr-un protest menit să exprime dorinţa de a răzbuna nedreptăţile. Deoarece numărul inţiativelor de acest gen este în continuă creştere, guvernele din numeroase ţări, precum şi serviciile de informaţii au înţeles potenţialul distructiv al acestora şi au încercat să elimine ameninţările încercând să se infiltreze în diverse organizaţii şi crescând supravegherea asupra celor care au participat deja la astfel de proteste.
Generalul Keith Alexander, directorul Agenţiei Naţionale de Securitate din SUA vorbeşte despre potenţialele pagube pe care hacktiviştii le pot produce infrastructurii şi surselor de electricitate (şi o dată cu acestea: telecomunicaţiile, depozitării şi transportării de combustibili, sitemului bancar şi financiar, rezervelor de apă, transportului şi serviciilor de urgenţă).
Va urma
