Garsoniera din pădurea de macarale

Istorisirea relatată în „Garsoniera din pădurea de macarale” a fost inițial conturată pentru a fi pusă în scenă, însă a sfârșit sub formă de roman. Sincer n-am dat până acum credit prea mare autorilor români contemporani, însă Dan Chișu m-a surprins plăcut cu povestea celebrului regizor româno-francez.

Vasile Cârlice era un tânăr proaspăt absolvent de IATC, când după un spectacol susținut la un festival de la Londra a decis să nu se mai întoarcă într-o Românie profund comunistă și să râmână în Franța. Cum țara de baștină nu putea să-i ofere libertatea de exprimare artistică pe care și-o dorea, s-a hotărât să-și continue studiile de regie printre străini. În urma câtorva pățanii amuzante ce au implicat o serie de compatrioți dornici să profite de pe seama condițiilor neprielnice din țară, obținând mila francezilor, Vasile a luat decizia de a-și nega originile românești și de a deveni Alain Basile Carlasse. Astfel, el a reușit să cunoască succesul pe plan internațional prin intermediul spectacolelor puse cu dibăcie și talent în scenă. După mulți ani de la părăsirea plaiurilor mioritice, a fost chemat să prezinte un spectacol pe scena Teatrului Național din București. Chiar dacă vestea l-a suprins, poate chiar speriat puțin la început, Vasile/Basile a luat decizia să le prezinte românilor o adaptare după „Colonia penitenciară” a lui Franz Kafka, arătându-le astfel o imagine a regimului sub umbrela căruia au trăit până nu demult.

Odată ajuns la București, protagonistul își va dezvălui progresiv originile românești, poate și cu puțin ajutor nedorit din partea lui Gelu, un prieten din copilărie, actualmente ofițer SRI. La teatru o cunoaște pe Vasilica, o tânără orfană, a cărui tată a murit la revoluție. Vasile/Basile este de-a dreptul impresionat de povestea de viață a fetei care își dorește cu toată ființa să-l descopere pe ucigașul tatălui ei și găsește în ea atât o confidentă, cât și un sprijin de nădejde. Nu în ultimul rând, Lica îi va redeschide apetitul față de reprezentantele sexului frumos, după câțiva ani buni de când marele regizor francez și-a acceptat condiția de gay. Totuși, în încercarea de a deschide ochii românilor, dar mai ales pe cei ai lui Gelu, către democrație, regizorul va ajunge să facă lucruri de care nu s-ar fi crezut vreodată în stare. Cum se va sfârși vizita lui la București? Va reuși Vasile/Basile să schimbe mentalitatea unor oameni îndoctrinați poate pentru prea mult timp de un regim toxic? Vă las să descoperiți singuri care va fi deznodământul poveștii.

„Garsoniera din pădurea de macarale” este un roman care cu siguranță nu vă va plictisi. Dacă picanteriile din viața lui Vasile/Basile vi se vor părea răsuflate (fie vorba între noi, sincer nu prea cred asta), cu siguranță veți aprecia intervențiile naratorului, deoarece prin intermediul său îl veți descoperi filă cu filă pe protagonist. Opera lui Dan Chișu introduce în literatură noastră acest tip special de narator care își cunoaște personajul în profunzime și îl livrează cititorilor, conturându-i într-un mod cât se poate de direct toate aspectele vieții. Pe lângă acest lucru, scriitorul își mai pune amprenta prin utilizarea unui limbaj colorat, lipsit de orice fel de cenzură și care nu încearcă să mascheze în niciun fel înjurăturile sau adresarea fără perdea, fapt ce îi conferă carții o notă realistă. De asemenea, chiar dacă nu oferă o imagine completă asupra României comuniste, romanul prezintă totuși o radiografie a României postcomuniste, o țară care trăiește încă, după vreo doi ani de la revoluție, cu o nostalgie vagă, încastrată în concepții învechite. Astfel că aplicarea democrației asupra cetățenilor ce încă tânjesc după trecut, nu face decât să ascundă adevărata față a statului, așternând un fel de pâclă de ceață deasupra adevărului pentru a-i permite să se integreze în normalitate.

Dacă v-am făcut curioși să dați o șansă și scriitorilor români, vă recomand „Garsoniera din pădurea de macarale” de Dan Chișu. Nu este o carte pentru oricine, însă dacă nu vă deranjează limbajul mai colorat și vreți să faceți cunoștință cu lumea teatrului, atunci ar trebui să o încercați. Lectură plăcută!