Orizontul filosofic al relatiei dintre identitate si etnicitate
Cartea aceasta este un vis care s-a împlinit anul trecut în martie. Este o carte care a văzut lumina tiparului după patru de muncă. Sper să vă simţiţi atraşi de ideea cărţii mele, şi să vă doriţi să o ciţiţi.
Această lucrare reprezintă o investigaţie, care se vrea a fi o incursiune în câmpul tematicii etnico-identitare, încearcă să elucideze si să sistematizeze câteva aspecte importante cu privire la identitate si etnicitate. Acest fapt presupune clarificarea câtorva concepte care se află în strânsă legătură cu problematica dezbătută, precum este cel de cultură, multiculturalitate, discriminare, prejudecată,toleranţă, globalizare.
Problematica identitară si etnică reprezintă o chestiune extrem de controversată, despre care fiecare încearcă să afle si apoi să spună câte ceva. Acest fapt este cât se poate de firesc, având în vedere că unul din marile deziderate ale fiinţei umane este acela de a-si cunoaste originile. Referentul identitar important pentru fiecare individ, membru al unei comunităţi, îl reprezintă etnia, care este configurată cultural si care ne demonstrează faptul că identitatea indivizilor nu reprezintă altceva decât latura subiectivă a culturii. Este o cultură interiorizată, specifică, distinctă si însusită de acestia în relaţiile cu ceilalţi. Din acest motiv, pentru a înţelege identitatea, trebuie recurs la cultură. Identitatea si cultura sunt două concepte inseparabile, deoarece primul se construieste plecând de la materialele culturale.
Cultura este acel tot complex care conferă indivizilor dintr-o comunitate identitate proprie, ajutându-i să se identifice cu etnia lor. Acestia, pentru a-si construi propria identitate, recurg la resursele culturale disponibile în comunitatea din care fac parte si de aceea cultura are un rol extrem de important în construcţia identitară. Indivizii se identifică si se disting de ceilalţi prin intermediul unor atribute care pot fi numite caracterologice, dar si printr-un anumit stil de viaţă. Atributele caracterologice constituie un ansamblu de caracteristici, precum dispoziţiile, obiceiurile, tendinţele, atitudinile, capacităţile indivizilor (perseverenţă, imaginaţie). Unele dintre aceste atribute au o semnificaţie individuală, altele au o semnificaţie relaţională, adică fac referire la atitudinea pe care un individ o poate avea faţă de altul, poate avea prejudecăţi faţă de alţii, o atitudine discriminatorie, poate fi tolerant sau intolerant.
Lumea în care trăim astăzi este una multiculturală, globală, în care atitudinile şi comportamentele faţă de semenii noştri au devenit imprevizibile. Zi de zi, suntem martorii unor evenimente care ne arată că fiinţei umane se pare că îi este mai uşor să discrimineze, să fie intolerantă decât să înţeleagă că este mai bine pentru ea să înveţe să convieţuiască paşnic alături de semenii săi. Din acest motiv, dorim să evidenţiem, în cercetarea pe care am realizat-o, că relaţia strânsă dintre identitate si etnicitate are un rol extrem de important în înţelegerea fenomenului etnic în sine, ţinând cont de faptul că identitatea etnică gravitează în jurul valorizării diferenţelor, în care subiectul colectiv ocupă locul central, schimbând, într-un anumit sens, logica imaginarului dominant.
Secolul al XX-lea a fost marcat de numeroase acte sângeroase şi atrocităţi îndreptate împotriva semenilor nostri,deoarece au existat indivizi care nu au reusit să înţeleagă că a fi diferit înseamnă a avea identitate în sine. Această incapacitate de înţelegere a determinat apariţia de prejudecăţi, manifestarea de acte discriminatorii, intolerante, care, din nefericire, mai au loc şi în prezent. Marea diversitate culturală ce caracterizează panorama actuală este adesea percepută ca o ameninţare la adresa identităţii etnoculturale, însă, dimpotrivă, aceasta face posibilă interacţiunea dintre diferite culturi, contribuind la îmbogăţirea arealului cultural al unei comunităţi. Ea nu conduce la pierderea identităţii, ci evidenţiază faptul că lumea tinde spre pluralitate, spre noutate, ce dă posibilitatea omului să se întâlnească pe sine prin celelalte culturi.
Astăzi trăim într-o lume care este complet schimbată de om, căci pretutindeni dăm de structuri create de acesta, care ne dau posibilitatea să ne întâlnim pe noi însine. Cum omul este o fiinţă culturală, el nu poate trăi decât într-un mediu cultural, în care se regăseste pe sine. Cultura nu poate exista decât ca multiplu, deoarece este un rezultat al creaţiei umane, aşa precum umanitatea nu poate exista decât ca multitudine de entităţi etnice determinate. Cultura reprezintă sfera existenţială a diversităţii, ce se bazează pe comunicarea dintre oameni. Diversitatea este dealtfel o stare firească a culturii, condiţia antropologică a ei. Din acest motiv, nu trebuie să fugim de diversitate, ci să o acceptăm ca un element esenţial al existenţei noastre….
Continuarea în carte……
Cartea poate fi procurată de pe site-ul Editurii Junimea: