Cireșul de Crăciun (Solanum pseudocapsicum) este o specie perenă, decorativă, cunoscută și sub numele de cireșul din Ierusalim și cireșul de iarnă. În ciuda acestor nume, planta este de fapt o rudă a ardeilor, vinetelor și cartofilor, iar fructele sale seamănă cu roșiile cherry și nu cu cireșele.
Planta ȋși are originea ȋn America de Sud, dar a fost răspȃndită ȋn multe regiuni ale planetei fiind apreciată pentru frunzișul său care se menţine verde pe perioada iernii și pentru frumuseţea fructelor sale care apar ȋn luna decembrie.
Crește sub formă de tufă cu ȋnălţime de 25-35 cm. Are frunze de un verde ȋnchis, cu lungime de 7-8 cm, alterne, care se păstrează și pe perioada sezonului rece.
Florile sale mici, cu 1-2 cm diametru, au culoare albă și prezintă 4-5 petale. Acestea sunt urmate de fructe alungite, cu lungime de 2 cm, roșii-portocalii sau mai rar, galbene.
Cireșul de Crăciun-ȋngrijire
Cireșul de Crăciun preferă un sol bogat ȋn substanţe nutritive, umed, dar bine drenat, expus soarelui. Trebuie ferit de căldură, la temperaturi de peste 22 grade Celsius, frunzele sale ȋngălbenindu-se.
Se ȋnmulţește prin seminţe și butași.
Dacă planta este ţinută la interior, ȋn perioada de ȋnflorire trebuie scuturată ușor pentru a permite distribuirea polenului, altfel nu se vor forma fructe.
Primăvara, se recomandă tunderea crengilor pentru a stimula dezvoltarea unora noi.
Cei care trăiesc ȋn regiuni cu climat blȃnd, pot scoate planta din vas și o pot planta ȋn grădină ȋn luna martie.
Atenţie! Toate părţile plantei sunt toxice datorită conţinutului mare de solanină și solanocapsină, nefiind recomandată celor care au copii mici și animale de companie care pot ingera fructele sau frunzele.
Sursa foto: Pinterest
Articolul Cireșul de Crăciun, o plantă decorativă de iarnă apare prima dată în Casoteca.
Source: Casoteca
