Ne place să citim pentru că suntem ființe narative. Identitatea noastră este rezultatul unei povești neîntrerupte ai cărei autori suntem noi. Ne spunem viețile altora și nouă înșine, iar memoria colaborează prin amintirea poveștilor mai bine decât a faptelor pe care se bazează. Ne place ficțiunea. Ne plac personajele dintr-o intrigă pe care o construim cu elementele pe care ni le oferă viața și capacitatea noastră de a spune povești. Este greu chiar să ne imaginăm identitatea fără acel flux narativ al cărui autori suntem. Naratori și protagoniști, dar și victime, din moment ce aproape niciodată nu suntem pe deplin stăpâni pe intrigă. Uneori, nici în propriile noastre invenții nu ies lucrurile așa cum ne dorim.
Apropo de literatură, se ajunge la vechea întrebare antropologică cine sunt eu? Și răspunsul este: eu sunt naratorul. Sună puțin surprinzător, dar așa este. Identitatea naratorului este singurul lucru care nu se schimbă de-a lungul vieții. Se schimbă punctul de vedere al naratorului (uneori atotștiutor, uneori prins într-un personaj), intriga, personajele (mama, tata, femeia, copilul), stilul, genul (de obicei proză cu inserții epice și lirice de reținut), până și protagonistul poate scăpa de sub control. Purtăm literatura în genele noastre.
Romanul, de fapt orice gen de ficțiune, ne ajută pentru că este o narațiune foarte bine construită din care putem împrumuta elemente pentru dezvoltarea intrigii noastre. Dar mai ales pentru că ne dezvăluie materialul din care suntem făcuți. Nu ne putem abține. Nici măcar atunci când ne predăm vârtejului vieții sociale nu abandonăm câmpul narativ, pur și simplu intrăm în lumea dialogată a dramei și a cinematografiei, devenind actori și dramaturgi, ceea ce este în fond ceea ce suntem: personaje dramatice autentice.
Ce este cititul? Cititul este un act care îi permite omului să se deconecteze de hărțuirea lumii actuale și a obligațiilor sale, transportându-l într-un univers cu ajutorul imaginației sale și al atmosferei create de istorie. Cititul, mai presus de toate, este un act egoist. Da, dacă exceptăm vremurile perioadei clasice până în Evul Mediu în care lectura era orală și, prin urmare, un act social. Citim în singurătate. De aici începe magia. Într-adevăr, lectura invită la auto-absorbție, la introspecție, care, ca și cuvântul însuși, este despre sine. Adică atunci când citești, cuvintele te învăluie în poveste, în senzațiile unor personaje pe care ajungi să le cunoști pe măsură ce intriga sau acțiunea în care se desfășoară progresează. Dacă te prinde povestea, nu te poți opri, vei dori să citești mai multe, să afli mai multe despre personaje, de ce li se întâmplă asta, de ce se comportă așa sau ce poate aduce acțiunea. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, la un moment dat, te vei simți identificat cu cutare sau cutare personaj, sau cu ceea ce i s-a întâmplat sau cu ceea ce trăiește, gândește sau simte. În esență, este vorba despre tine, despre ființa ta care caută o reflecție în oglinda literaturii. Pentru că literatura nu este altceva decât viața spusă.
Da, poate că știi deja că totul este ficțiune, dar asta nu te lasă să crezi că poate fi și adevărat. Adevărul a ceea ce te face să te simți emoționant, să râzi, să plângi. Cititul este un egoism oarecum ciudat, pentru că ești singur, dar în același timp însoțit de cuvinte care îți spun lucruri despre ceilalți, despre tine, despre familie, prieteni. Cititul este un act liber, se citește de plăcere și distracție.
Lectura este una dintre pietrele de temelie pentru dobândirea cunoștințelor. Este una dintre cele mai bune abilități pe care le putem dobândi. Ea ne va însoți pe tot parcursul vieții și ne va permite să dobândim cunoștințe și să înțelegem lumea și tot ceea ce ne înconjoară. De asemenea, ne arată că putem călători oriunde fără să mergem nicăieri sau că putem fi persoana care ne dorim să fim pentru o clipă. Cărțile deschid porțile cunoașterii și dă aripi inspirației și imaginației noastre. Citind cărți de dezvoltare personală investim în noi, în dezvoltarea noastră personală, ne redescoperim, ne reinventăm, devenim varianta mai bună a noastră. Această abilitate transferată este mai mult decât necesară. Lectura ne va marca și influența felul nostru de a fi și, prin urmare, viața noastră.
Nimeni nu ne poate interzice să citim, așa cum nu ne poate interzice să gândim sau să ne imaginăm. Suntem liberi să o facem în momentul în care creăm. Lectura ne ține în viață și conectați. Ne face să ne simțim parte din ceva. Și există mult mai multe motive pentru care lectura este mai mult decât importantă pentru viața noastră.
