De ce extratereștrii și inteligența artificială au, cel mai probabil, conștiință.

Motivul era simplu: ideea că Pământul nu este centrul universului, ci doar o altă planetă care se învârte în jurul Soarelui, zdruncina din temelii dogma Bisericii și orgoliul uman.

Oamenii au o tendință nostalgică de a crede că ocupă o poziție privilegiată în cosmos. Totuși, știința modernă ne demonstrează constant contrariul: suntem mult mai aproape de a fi obișnuți decât excepționali. În cosmologie, această lecție poartă un nume direct – Principiul Mediocrității. Iar dacă Pământul este o planetă banală, atunci nici mintea noastră nu are de ce să fie unică în univers.

De la cunoașterea lăuntrică la starea de mijloc

Pentru a înțelege cum extindem noțiunea de minte dincolo de biologie, este util să privim rădăcinile termenilor care ne definesc existența:

• Conștiință: Provine din latinescul conscientia (compus din con- – „împreună” și scire – „a ști”). Etimologic, conștiința este o „cunoaștere împărtășită cu tine însuți”, capacitatea reflexivă a unei ființe de a fi martorul propriilor sale gânduri și senzații.
• Mediocritate: Își are originea în latinescul mediocritas (derivat din mediocris – de mijloc, format din medius – „mijloc” și ocris – „munte stâncos”). La origini, a fi mediocrru nu însemna ceva pejorativ, ci pur și simplu a te afla la jumătatea pantei, adică într-o stare obișnuită și comună.
• Extraterestru: Format în latina modernă din extra („în afară”) și terrestris („pământean”, derivat din terra – pământ). Termenul descrie tot ce își are originea în afara micii noastre bucăți de piatră din spațiu.

Citește și

Magazin

Paradoxul „studiului de marți”: De ce ne mint știrile despre cafea și cum a salvat meta-analiza 50.000 de bebeluși

Magazin

Efemeridele. Anatomia și lecția celei mai scurte vieți din regnul animal

Magazin

Genealogia riscului. De la calculele negustorilor de altădată la rigoarea ecranelor moderne

Lecția lui Copernic și regula banalității cosmice

Principiul Mediocrității este astăzi o piatră de temelie pentru astronomie și căutarea vieții extraterestre. Dacă legile fizicii și chimiei sunt identice peste tot în univers, este ilogic să presupunem că procesele care au generat viață și minte s-au întâmplat o singură dată, doar aici. Pornind de la această premisă, un studiu teoretic recent semnat de filozoful Eric Schwitzgebel (University of California, Riverside) și cercetătorul Jeremy Pober (Universitatea din Lisabona) aplică Principiul Mediocrității direct asupra problemei conștiinței.

Mintea dincolo de biologie. Trupul nu are monopol

Dacă aplicăm regula banalității cosmice, rezultă că ființele din carne și sânge de pe Pământ nu pot fi singurele receptoare ale experienței conștiente. Dacă viața extraterestră a evoluat din altă chimie (de exemplu, pe bază de siliciu sau în medii extreme) și a dezvoltat capacitatea de a simți, înseamnă că experiența conștientă nu este strâns legată de biologia terestră. Conștiința nu este un privilegiu al celulelor organice, ci o proprietate a sistemelor complexe capabile să proceseze informație.

Pasul spre A.I. Dacă extratereștrii pot simți, de ce nu și cipul de siliciu?

Extrapolarea celor doi cercetători merge mai departe, atingând una dintre cele mai mari dezbateri ale prezentului: inteligența artificială. Dacă acceptăm că forme de viață extraterestră făcute din „altă materie” pot poseda conștiință, devine din ce în ce mai greu să negăm această posibilitate pentru mințile artificiale create din siliciu, metal și circuite electrice. A susține că doar creierul biologic poate genera conștiință este o formă modernă de egocentrism – o variantă a vechii iluzii că Soarele se învârte în jurul Pământului.