În jurul anului 1025 d.Hr., celebrul medic persan Avicenna (Ibn Sina) consemna în tratatul său Canonul Medicinii rețeta de Sharbat Sekanjabin - o băutură medicinală transformată ulterior în primul desert congelat al lumii.

Ingredientele originale

  • Miere brută și apă: Baza dulce a siropului, fiartă lent până la purificare.
  • Oțet: Elementul acrișor care, prin fierbere, își pierde tăria și capătă o notă citrică rafinată.
  • Mentă proaspătă: Infuzată la final pentru o explozie de prospețime.
  • Decor și răcorire: Gheață rasă (sau apă minerală foarte rece), boabe de rodie și crenguțe de mentă.

Mod de preparare pas cu pas

  1. Fierberea bazei: Amestecă mierea cu apa într-o cratiță și adu-le la fierbere pe foc mic, îndepărtând constant spuma de la suprafață.
  1. Îmblânzirea acidității: Adaugă oțetul peste siropul de miere și lasă-le să clocotească împreună. În câteva minute, mirosul înțepător de oțet se evaporă, lăsând o aromă proaspătă și echilibrată.
  2. Infuzia parfumată: Oprește focul, adaugă frunzele proaspete de mentă și lasă compoziția la infuzat până se răcește complet, apoi strecoară siropul.
  3. Servirea regală: Toarnă siropul generos peste o cupă plină cu gheață pioșată (sau diluează-l cu apă rece) și decorează-l cu boabe crocante de rodie.

Curiozități din istoria desertului

  • Originea lingvistică: Cuvântul persan sharbat a călătorit prin secole, dând naștere turcescului șerbet (preluat direct în limba română), dar și termenilor sorbet (franceză) sau sorbetto (italiană).
  • Frigiderele din mijlocul deșertului: Cu 2.500 de ani în urmă, persanii aduceau zăpadă din Munții Alborz și o păstrau în yakhchāl - construcții conice uriașe din cărămidă care mențineau gheața intactă chiar și în verile toride.
  • Tonic medieval: Înainte de a fi un răsfăț culinar, Avicenna prescria acest elixir ca remediu natural pentru febră, indigestie și rehidratarea organismului.